" Doi gemeni vorbesc in pantecele mamei lor:
- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Trebuie neaparat sa fie ceva dupa nastere. Poate noi suntem aici exact pentru asta: ne pregatim pentru viata de dupa nastere.
- Asta-i absurd. Nu exista viata dupa nastere. Cum ar putea sa arate aceasta viata?
- Nu-ti pot spune exact, dar sunt sigur ca va fi ceva cu multa lumina, ca vom putea sa mergem si sa mancam cu propria noastra gura.
- Asta-i prostie. Tu stii ca-i imposibil sa mergi si sa mananci cu propria-ti gura. Doar de aceea exista cordonul ombilical, si dupa cum vezi, este tare scurt. Asculta-ma ce-ti spun: nu exista viata dupa nastere.
- Sunt convins ca trebuie sa existe ceva dupa nastere, ceva total diferit de ceea ce traim noi acum.
- Bine, dar nimeni nu s-a intors de acolo. Viata se sfarseste la nastere. In afara de viata de aici, nu exista decat viata de aici, in intuneric si stramtoare.
- Nu. Noi nu stim cu precizie cum arata viata de dupa nastere. Ceea ce este sigur insa este faptul ca vom intalni-o pe mama.
- Mama? Tu crezi in mama? Si unde ar putea fi mama dupa zisele tale?
- Aici, undeva aproape, fireste. Numai datorita ei putem noi fi vii.
- Nu te cred. In viata mea nu am vazut-o pe mama. Cu siguranta, ea nu exista.
- Da, se poate. Dar uneori, cand suntem total in liniste, o putem auzi cum canta si cum mangaie cu mana lumea noastra in care traim.
Stii? De aceea sunt absolut convins ca viata incepe abia dupa nastere."
