" Doi gemeni vorbesc in pantecele mamei lor:
- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Trebuie neaparat sa fie ceva dupa nastere. Poate noi suntem aici exact pentru asta: ne pregatim pentru viata de dupa nastere.
- Asta-i absurd. Nu exista viata dupa nastere. Cum ar putea sa arate aceasta viata?
- Nu-ti pot spune exact, dar sunt sigur ca va fi ceva cu multa lumina, ca vom putea sa mergem si sa mancam cu propria noastra gura.
- Asta-i prostie. Tu stii ca-i imposibil sa mergi si sa mananci cu propria-ti gura. Doar de aceea exista cordonul ombilical, si dupa cum vezi, este tare scurt. Asculta-ma ce-ti spun: nu exista viata dupa nastere.
- Sunt convins ca trebuie sa existe ceva dupa nastere, ceva total diferit de ceea ce traim noi acum.
- Bine, dar nimeni nu s-a intors de acolo. Viata se sfarseste la nastere. In afara de viata de aici, nu exista decat viata de aici, in intuneric si stramtoare.
- Nu. Noi nu stim cu precizie cum arata viata de dupa nastere. Ceea ce este sigur insa este faptul ca vom intalni-o pe mama.
- Mama? Tu crezi in mama? Si unde ar putea fi mama dupa zisele tale?
- Aici, undeva aproape, fireste. Numai datorita ei putem noi fi vii.
- Nu te cred. In viata mea nu am vazut-o pe mama. Cu siguranta, ea nu exista.
- Da, se poate. Dar uneori, cand suntem total in liniste, o putem auzi cum canta si cum mangaie cu mana lumea noastra in care traim.
Stii? De aceea sunt absolut convins ca viata incepe abia dupa nastere."
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
In principiu asa suntem noi oamenii...neincrezatori!
RăspundețiȘtergereJurnalul celor mici
RăspundețiȘtergere1.5. Din iubire, părinţii mei m-au chemat astăzi la viaţă.
15.5. Iau naştere primele artere şi corpul meu se formează foarte repede.
19.5. Deja am gură.
21.5. Inima mea începe să bată. Cine se îndoieşte că trăiesc?
22.5. Mama mea îşi face griji, iar eu nu ştiu din ce cauză.
28.5. Braţele şi picioarele mele încep să crească. Mă întind din toate încheieturile.
8.6. Din mâinile mele ies degeţele. Este aşa de frumos! În curând voi putea să apuc cu ele.
15.6. Abia astăzi mama mea a aflat că eu sunt în ea. M-am bucurat mult de acest lucru.
20.6. Acum este sigur că sunt o fetiţă.
24.6. Toate organele mele sunt formate. Deja pot simţi dureri.
6.7. Îmi cresc părul şi sprâncenele. Asta mă împodobeşte!
8.7. Ochii mei sunt gata de mult timp, chiar dacă pleoapele mi le acoperă. Dar în curând voi putea vedea totul: întreaga lume minunată şi, în mod deosebit, pe mămica mea cea dragă care încă mă mai poartă în ea.
19.7. Inima mea bate minunat. Mă simt aşa de bine în siguranţă! Sunt foarte bucuroasă.
20.7. Astăzi, după aproape trei luni, mama mea m-a ucis.
Din jurnalul unui copil de doi ani
Joi, ora 8,10: Am stropit cu colonie pe covor. Miroase frumos. Mama însă s-a supărat. Acest lucru e interzis.
8,45: Am aruncat bricheta în cafea. Am primit palme.
9,00: Am fost în bucătărie. Am fost alungat afară. E interzis.
9,15: Am fost în camera tăticului meu. Am fost alungat afară. Şi aici este interzis să stau.
9,30: Am scos cheia din uşa dulapului şi m-am jucat cu ea. Mama nu ştia unde era. Nici eu. Mama a înjurat.
10,00: Am găsit un creion colorat. Am desenat pe toţi pereţii. E interzis acest lucru.
10,20: Am scos andrelele şi le-am îndoit. Pe una am ascuns-o în fotoliu. E interzis să fac aşa ceva.
11.00: A trebuit să beau ceai. Eu însă voiam apă. Am fost certat şi am primit palme.
11,10: Am udat pantalonii. Am primit palme. Nu e permis să ud pantalonii.
11,30: Am rupt ţigările. Nu au gust bun. E interzis.
12,10: Am dat salata afară. Nu are gust bun. E interzis să dai mâncarea afară din gură.
13,15: Somnul de după-amiază. Nu am vrut să dorm. M-am ridicat şi am stat pe pernă. Am îngheţat.
14.00: Am reflectat şi am constatat că toate lucrurile sunt interzise. De ce mai sunt atunci pe pământ?
sursa: http://www.profamilia.ro